Un atribut al urinării normale este capacitatea organismului de a controla micțiunea și de a o amâna atât cât este posibil în anumite circumstanțe. Totuși, se înregistrează frecvent în randul populației situația în care senzația de a urina este atât de puternică și spontană încât devine imposibil de amânat. Acest simptom afectează dramatic calitatea vieții și generează situații penibile ce pot culmina cu pierderea de urină apărută în public sau în locuri necorespunzătoare. Algoritmul de diagnostic și tratament trebuie să excludă afecțiuni grave ce se pot manifesta astfel dar și boli mai ușoare precum infecțiile urinare primitive sau sindromul de vezică hiperactivă.

Este admis să urinezi o dată pe noapte, în condițiile în care o persoană ingeră lichide în timpul serii. Însă dacă înregistrezi mai mult de două micțiuni pe noapte deja te confrunți cu simptomul numit nocturie. Este cel mai supărător simptom al aparatului urinar inferior. Pe măsură ce îmbătrânim frecvența acestuia crește alarmant atât la femei cât și la bărbați. Totuși, consultul urologic trebuie să identifice dacă pacientul elimină cantități mari de urină în timpul nopții sau, dimpotrivă, doar foarte puțină. În funcție de acest rezultat, tratamentele sunt diferite și variază de la simple recomandări ce țin de dietă sau stil de viață până la medicamente ce acționează pe aparatul urinar sau la nivel sistemic.

În mod normal o persoană ar trebui să urineze proporțional cu cantitatea de lichide ingerate. Prin urmare, un număr de 6-8 micțiuni în 24 ore este considerat ca fiind normal. Totuși, ori de câte ori apar modificări în tiparul zilnic al micțiunilor, trebuie tras un semnal de alarmă. În cazul urinărilor dese este nevoie de evaluarea urologică pentru că astfel se pot identifica posibilele motive ce pot sta la baza acestei dereglări. Cauzele pot fi locale, adică la nivelul aparatului urinar inferior (vezică, prostată, uretră) sau sistemice, adică afecțiuni cardio-respiratorii, endocrine, vasculare, hepatice, etc.